Vinovăția este o emoție provocată de conștientizarea unui prejudiciu real sau perceput unei alte persoane. Este considerată o emoție morală care încurajează comportamentul prosocial și limitarea acțiunilor antisociale. Chiar dacă vinovăția este o emoție care produce o stare neplăcută, e sănătos să o simțim atunci când facem o greșeală. Asta ne va conduce către reevaluarea a ceea ce a fost nepotrivit, oferirea de scuze, compensații sau crearea unei reparații. Însă putem simți vinovăție chiar dacă nu am făcut nimic greșit. În psihotraumatologie o numim vinovăție traumatică. În procesele IoPT pe care le-am facilitat am văzut cum dorința de a rămâne în relație cu persoanele de îngrijire primare, care au comis agresiuni prin comisiune sau omisiune, a făcut copilul să simtă vinovăție în locul celor care au greșit în relație cu el. Justifică agresiunea considerându-se vinovat pentru faptele celor de care depindea pentru a păstra relația. Acele experiențe dezvoltă cogniții negative față de sine și deplasează sentimentul de vinovăție și în relațiile sale adulte ”nu merit bine”, ”totul e din cauza mea”, ”mă simt vinovat că simt ceea ce simt” etc. Prin terapia traumei orientate către identitate persoana care lucrează își poate recunoaște părțile rănite și trăirile pe care le-a blocat pentru a fi în relație, părțile supraviețuitoare care s-au identificat cu îngrijitorii care au creat confuzia și părțile sănătoase care au claritatea a ceea ce este și nu este greșit, ce este sănătos să simțim.
Acest workshop va fi susținut de psih. Raluca Butnaru.