Rușinea este una dintre cele mai profunde și mai puțin înțelese experiențe psihice. Din perspectiva IoPT, acest sentiment este înțeles în contextul traumei de identitate, formată în relații timpurii în care sinele nu a putut fi văzut, primit sau protejat. Prelegerea explorează rușinea ca expresie a ruperii de sine și ca mecanism de supraviețuire care fragmentează psihicul, se înscrie în corp și modelează relațiile. Din perspectiva IoPT, rușinea trebuie recunoscută și înțeleasă în funcția sa protectoare, astfel încât să poată fi integrată și să deschidă calea către reconectarea cu sine și cu demnitatea personală.
